pustiu
română
Variante
Etimologie
Din bulgară пустиня (pustinja).
Pronunție
- AFI: /pus'tiw/
Substantiv
| Declinarea substantivului pustiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pustiu | pustiuri |
| Articulat | pustiul | pustiurile |
| Genitiv-Dativ | pustiului | pustiurilor |
| Vocativ | pustiule | pustiurilor |
- regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; (spec.) întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert.
- (fig.) singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) În pustiu = în zadar, degeaba.
- A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea.
Expresii
- A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă
- Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pustiu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pustiu | pustii |
| Feminin | pustie | pustii |
| Neutru | pustiu | pustii |
- (despre locuri, ținuturi) care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație.
- aflat în paragină, în ruină; părăsit.
- în care nu se află nimeni (și nimic).
- Cameră pustie.
- (fig.) singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului pustiu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pustiu | pustii |
| Articulat | pustiul | pustiii |
| Genitiv-Dativ | pustiului | pustiilor |
| Vocativ | pustiule | pustiilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.