plictiseală
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /plik.ti'se̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plictiseală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plictiseală | plictiseli |
| Articulat | plictiseala | plictiselile |
| Genitiv-Dativ | plictiselii | plictiselilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.
- Simțea o plictiseală de moarte.
- enervare, necaz, supărare.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
stare a omului care se plictisește
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.