admira

română

Etimologie

Din franceză admirer < latină admirari.

Pronunție

  • AFI: /ad.mi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
admira
Infinitiv a admira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
admir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să admire
Participiu admirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc.

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.