detesta

română

Etimologie

Din franceză détester < latină detestari.

Pronunție

AFI: /de.tes'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) detesta
Infinitiv	a (se) detesta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) detest
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) deteste
Participiu	detestat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl. recipr.) a nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund.

Sinonime

abhora, urî

Antonime

venera

Cuvinte derivate

detestare

Traduceri

a (se) urî

afrikaans: verafsku (Afrikaans)
catalană: abominar (català)
chineză: 厭恨 (中文)
daneză: afsky (dansk)
engleză: detest (English), loathe (English)
esperanto: malŝati (Esperanto)
finlandeză: inhota (suomi)
franceză: détester (français)
germană: verabscheuen (Deutsch)

italiană: detestare (italiano)
norvegiană: avsky (norsk)
neerlandeză: verafschuwen (Nederlands)
poloneză: nienawidzić (polski)
portugheză: detestar (português)
spaniolă: detestar (español)
suedeză: avsky (svenska)
turcă: iğrenmek (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.