stimă
| Vezi și : stima, știmă |
română
Etimologie
Din italiană stima. Confer franceză estime.
Pronunție
- AFI: /ˈsti.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stimă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stimă | stime |
| Articulat | stima | stimele |
| Genitiv-Dativ | stimei | stimelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă.
- Demn de stimă.
- A inspira stimă.
Sinonime
Antonime
- nerespect
Cuvinte derivate
- stima
- stimabil
- stimabilitate
- stimare
- stimarisi
- stimarisire
- stimarisit
- stimat
- stimător
- stimos
Paronime
Expresii
- Cu toată stima sau cu stimă = formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori
Traduceri
prețuire, apreciere, considerație
|
|
Etimologie
Din stima.
Pronunție
- AFI: /stiˈmə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru stima.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.