miracol

română

Variante

Etimologie

Din latină miraculum, italiană miracolo, franceză miracle.

Pronunție

  • AFI: /mi'ra.kol/


Substantiv


Declinarea substantivului
miracol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miracol miracole
Articulat miracolul miracolele
Genitiv-Dativ miracolului miracolelor
Vocativ miracolule miracolelor
  1. fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.