extraordinar

română

Etimologie

Din franceză extraordinaire < latină extraordinarius.

Pronunție

  • AFI: /eks.tra.or.di'nar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
extraordinar
Singular Plural
Masculin extraordinar extraordinari
Feminin extraordinară extraordinare
Neutru extraordinar extraordinare
  1. (adesea adverbial) care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.
  2. (despre legi, măsuri, funcții etc.) care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.