surprindere

română

Etimologie

Din verbul a surprinde.

Pronunție

  • AFI: /sur'prin.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
surprindere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surprindere surprinderi
Articulat surprinderea surprinderile
Genitiv-Dativ surprinderii surprinderilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a surprinde (sau de a fi surprins).
  2. sentiment, stare de uimire, de uluire.
    A avut un moment de adevărată surprindere.
  3. observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan).

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.