surpriză
română
Etimologie
Din franceză surprise.
Pronunție
- AFI: /sur'pri.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului surpriză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | surpriză | surprize |
| Articulat | surpriza | surprizele |
| Genitiv-Dativ | surprizei | surprizelor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a lua pe cineva prin surprindere.
- tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut.
- Surprizele călătoriei.
- ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou.
Sinonime
- 1: uimire
- 2: (înv.) surprindere
- 3: cadou
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
fapt care surprinde
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.