cadou
română
Etimologie
Din franceză cadeau.
Pronunție
- AFI: /kaˈdow/
Substantiv
| Declinarea substantivului cadou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cadou | cadouri |
| Articulat | cadoul | cadourile |
| Genitiv-Dativ | cadoului | cadourilor |
| Vocativ | cadoule | cadourilor |
- obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie sau atenție.
- I-a făcut un cadou splendid.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
ceea ce se primește sau se oferă în mod gratuit
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.