cadou

română

Etimologie

Din franceză cadeau.

Pronunție

  • AFI: /kaˈdow/


Substantiv


Declinarea substantivului
cadou
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cadou cadouri
Articulat cadoul cadourile
Genitiv-Dativ cadoului cadourilor
Vocativ cadoule cadourilor
  1. obiect primit de la cineva sau oferit cuiva în semn de prietenie sau atenție.
    I-a făcut un cadou splendid.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.