prietenie
română
Variante
- (reg.) prietinie
Etimologie
Din prieten + sufixul -ie.
Pronunție
- AFI: /pri.e.te'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prietenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prietenie | prietenii |
| Articulat | prietenia | prieteniile |
| Genitiv-Dativ | prieteniei | prieteniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.
- O prietenie durabilă.
- atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.
- Ne-a arătat multă prietenie.
- legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.
- Prietenia dintre țările lumii.
Sinonime
- 1: amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie
- 2-3: amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine
Antonime
Cuvinte derivate
- împrieteni
- împrietenire
- împrietenit
- prieten, prietenă
- prietenește
- prietenesc
- prietenos
- prieteșug
Traduceri
amiciție
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.