solicitudine
română
Etimologie
Din franceză sollicitude < latină sollicitudo, sollicitudinis.
Pronunție
- AFI: /so.li.ʧi.tu'di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului solicitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | solicitudine | solicitudini |
| Articulat | solicitudinea | solicitudinile |
| Genitiv-Dativ | solicitudinii | solicitudinilor |
| Vocativ | solicitudine | solicitudinilor |
- atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.