ortăcie

română

Etimologie

Din ortac + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /or.tə'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ortăcie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ortăcie ortăcii
Articulat ortăcia ortăciile
Genitiv-Dativ ortăciei ortăciilor
Vocativ ortăcie ortăciilor
  1. (reg.) tovărășie, asociere, prietenie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.