peșcheș
română
Variante
Etimologie
Din turcă peșkeș.
Pronunție
- AFI: /peʃ'keʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului peșcheș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | peșcheș | peșcheșuri |
| Articulat | peșcheșul | peșcheșurile |
| Genitiv-Dativ | peșcheșului | peșcheșurilor |
| Vocativ | peșcheșule | peșcheșurilor |
- (înv., pop. și fam.) plocon, dar, cadou.
- (spec.) dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); (p.ext.) haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar.
- dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului.
Expresii
- (fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.