turcă

română

Etimologie

Din turcă türk.

Pronunție

  • AFI: /'tur.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turcă turci
Articulat turca turcile
Genitiv-Dativ turcii turcilor
Vocativ turco turcilor
  1. (defectiv de plural) limba vorbită de turci.
  2. femeie din Turcia.

Sinonime

  • 2: tucoaică

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din turc.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru turc.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.