Turcia

română

Etimologie

Din latină medie Turcia < Turcus („turc”); din greacă bizantină Τοῦρκος (Tourkos), care vine din persană ترک (Turk), din persană medie twlk'. Inevitabil dintr-un autonim din turca veche, probabil Türk sau Türük.

Pronunție

  • AFI: /'tur.ʧi.a/


Nume propriu


Declinarea substantivului
Turcia
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Turcia invariabil
Articulat Turcia invariabil
Genitiv-Dativ Turciei invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (geogr., defectiv de plural) țară întinsă pe două continente, aflată aproape în totalitate în peninsula Anatolia, cu 3% din teritoriul său aflat în regiunea Munților Balcani din Europa de sud-est. Nume oficial: Republica Turcia. Capitală: Ankara. Limbă oficială: turcă.

Sinonime

  • (geogr.) Republica Turcia

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Turcia

  1. (geogr.) Turcia
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.