turcism

română

Etimologie

Din turc + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /tur'ʧism/


Substantiv


Declinarea substantivului
turcism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turcism turcisme
Articulat turcismul turcismele
Genitiv-Dativ turcismului turcismelor
Vocativ turcismule turcismelor
  1. element lexical (sau de limbă) împrumutat (fără necesitate și fără a se fi asimilat) din limba turcă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.