miră

Vezi și : mira, Mira, míra, mirá, mirà, Míra, mīra

română

Etimologie

Din franceză mire.

Pronunție

  • AFI: /ˈmi.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miră mire
Articulat mira mirele
Genitiv-Dativ mirei mirelor
Vocativ miră mirelor
  1. riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor.
  2. cătare (la armă).
  3. imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora.


Traduceri

Etimologie

Din mira.

Pronunție

  • AFI: /ˈmi.rə/
  • AFI: /miˈrə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mira.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mira.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mira.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mira.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.