remarca

Vezi și : remarcă, remarcá

română

Etimologie

Din franceză remarquer.

Pronunție

  • AFI: /re.marˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) remarca
Infinitiv a (se) remarca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) remarc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) remarce
Participiu remarcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a observa; a băga de seamă.
  2. (v.refl.) a se distinge, a se deosebi.
    Prin ce s-a remarcat interpretarea lui?
  3. a aprecia printr-o remarcă.
  4. a sesiza atrăgând atenția.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din remarca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru remarca.

Etimologie

Din remarcă.

Pronunție

  • AFI: /reˈmar.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru remarcă.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.