remarcă

Vezi și : remarca

română

Etimologie

Din franceză remarque.

Pronunție

  • AFI: /reˈmar.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
remarcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remarcă remarce
Articulat remarca remarcele
Genitiv-Dativ remarcei remarcelor
Vocativ remarcă remarcelor
  1. observație, constatare; notă, însemnare.


Traduceri

Etimologie

Din remarca.

Pronunție

  • AFI: /reˈmar.kə/
  • AFI: /re.marˈkə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru remarca.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru remarca.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru remarca.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru remarca.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.