betrügen
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din prefixul be- + trügen.
Pronunție
- AFI: /bə'tʀyːɡn̩/
Verb
| Conjugarea verbului betrügen | |
| Infinitiv | betrügen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
betrügst betrügt |
| Indicativ imperfect | betrog |
| Participiu perfect | betrogen |
| Verb auxiliar | haben |
- a înșela, a amăgi, a minți, a păcăli
- Er betrügt uns, sobald er den Mund aufmacht.
- (v. refl.) a induce în eroare, a se înșela
- Betrüge dich nicht selbst!
- (jur.) a frauda, a escroca
- (p. ext.) a înșela, a trăda
- Er betrügt seine Frau.
Sinonime
- 1: lügen, schummeln
- 2: täuschen, vormachen
- 4: ehebrechen, fremdgehen
Cuvinte derivate
- Betrug
- Betrüger
- Betrügerei
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.