frauda

română

Etimologie

Din franceză frauder < latină fraudare.

Pronunție

AFI: /fra.u'da/

Verb

Conjugarea verbului frauda
Infinitiv	a frauda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fraudez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fraudeze
Participiu	fraudat
Conjugare	I

(v.tranz.) a săvârși o fraudă.
a înșela, a fura pe cineva.

Sinonime

1-2: defrauda, delapida, sustrage

Cuvinte derivate

Traduceri

a comite o fraudă

chineză: 骗取 (中文), 诈取 (中文)
engleză: defraud (English), fraud (English) (înv.)
esperanto: fraŭdi (Esperanto)
finlandeză: huijata (suomi)
franceză: frauder (français), escroquer (français)
germană: betrügen (Deutsch)
italiană: abbindolare (italiano), frodare (italiano)

maghiară: csal (magyar), becsap (magyar)
poloneză: oszukiwać (polski)
portugheză: defraudar (português)
spaniolă: estafar (español)
suedeză: bedra (svenska), bedraga (svenska)
turcă: dolandırmak (Türkçe), elinden almak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.