încălța
| Vezi și : încalță, încălță |
română
Etimologie
Din latină incalceare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kəlˈʦa/
Verb
| Conjugarea verbului încălța | |
| Infinitiv | a încălța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încalț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încalțe |
| Participiu | încălțat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
- Încalță copilul.
- (v.tranz.) a monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
- (v.tranz.) (fig.) a înșela, a păcăli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din încălța.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încălța.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.