încălțare

română

Etimologie

Din a încălța.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kəl'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încălțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încălțare încălțări
Articulat încălțarea încălțările
Genitiv-Dativ încălțării încălțărilor
Vocativ încălțare încălțărilor
  1. încălțat.
  2. (înv. și reg.; la pl.) încălțăminte.
  3. (spec.) (mar.) afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.