cântare

română

Etimologie

Din a cânta.

Pronunție

  • AFI: /kɨn'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cântare cântări
Articulat cântarea cântările
Genitiv-Dativ cântării cântărilor
Vocativ cântare cântărilor
  1. acțiunea de a cânta și rezultatul ei.
  2. cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică.
  3. sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte.
  4. compoziție literară cu caracter laudativ.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.