carență
română
Etimologie
Din franceză carence < latină carentia.
Pronunție
- AFI: /ka'ren.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului carență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carență | carențe |
| Articulat | carența | carențele |
| Genitiv-Dativ | carenței | carențelor |
| Vocativ | carență | carențelor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.