căruță

română

Etimologie

Din car.

Pronunție

  • AFI: /kəˈru.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruță căruțe
Articulat căruța căruțele
Genitiv-Dativ căruței căruțelor
Vocativ căruță căruțelor
  1. vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai.
  2. cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută
  • A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.