căruțaș

română

Etimologie

Din căruță + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /kə.ruˈʦaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
căruțaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căruțaș căruțași
Articulat căruțașul căruțașii
Genitiv-Dativ căruțașului căruțașilor
Vocativ căruțașule căruțașilor
  1. persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.