cărăuș

română

Etimologie

Din a căra + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /kə.rəˈuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărăuș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărăuș cărăuși
Articulat cărăușul cărăușii
Genitiv-Dativ cărăușului cărăușilor
Vocativ cărăușule cărăușilor
  1. căruțaș.
  2. (art.) numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.