cărăușie

română

Etimologie

Din cărăuș + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə.uˈʃi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărăușie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărăușie cărăușii
Articulat cărăușia cărăușiile
Genitiv-Dativ cărăușiei cărăușiilor
Vocativ cărăușie cărăușiilor
  1. transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract.
  2. ocupația de cărăuș; cărăușit, harabagie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.