înșeua

română

Etimologie

Din în- + șa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃeˈwa/


Verb


Conjugarea verbului
înșeua
Infinitiv a înșeua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înșeuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înșeueze
Participiu înșeuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune șaua pe un animal de călărie; a înșela.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.