călărie

română

Etimologie

Din călare + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
călărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călărie invariabil
Articulat călăria invariabil
Genitiv-Dativ călăriei invariabil
Vocativ călărie invariabil
  1. acțiunea de a călări; călărit.
  2. arta de a călări.
  3. ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.