mistifica

Vezi și : mistifică

română

Etimologie

Din italiană mistificare. Confer franceză mystifier.

Pronunție

AFI: /mis.ti.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului mistifica
Infinitiv	a mistifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mistific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mistifice
Participiu	mistificat
Conjugare	I

(v.tranz.) a induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul.

Sinonime

ademeni, amăgi, denatura, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa

Cuvinte derivate

Traduceri

a înșela; a păcăli

afrikaans: beetneem (Afrikaans)
catalană: mistificar (català)
engleză: mystify (English)
esperanto: mistifiki (Esperanto)
franceză: mystifier (français)
germană: mystifizieren (Deutsch), quacksalbern (Deutsch)

italiană: mistificare (italiano)
neerlandeză: beetnemen (Nederlands)
portugheză: mistificar (português)
spaniolă: embromar (español)
suedeză: mystifiera (svenska)
turcă: şaşırtmak (Türkçe)

Etimologie

Din mistifica.

Verb

forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mistifica.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.