încornora

română

Etimologie

Din încornorat (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor.no'ra/


Verb


Conjugarea verbului
încornora
Infinitiv a încornora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încornorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încornoreze
Participiu încornorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune coarne.
  2. (v.tranz.) (fig.) a exagera, a deforma realitatea; a înflori.
  3. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a-și înșela soțul sau soția.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.