sminti

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭmensti, sŭmenton.

Pronunție

  • AFI: /smin'ti/


Verb


Conjugarea verbului
sminti
Infinitiv a sminti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 smintesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să smintească
Participiu smintit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni.
  2. (v.tranz.) (pop.) a induce în eroare; a păcăli, a înșela.
  3. (v.tranz.) a împiedica pe cineva să facă ceva.
  4. (v.intranz.) (reg.) a greși.
  5. (v.tranz.) (pop.) a mișca din loc, a clinti, a deplasa.
  6. (v.tranz.) a strica; a vătăma.
  7. (v.tranz.) (fig.) a răstălmăci spusele, cuvintele cuiva.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva)


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.