clinti

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /klin'ti/


Verb


Conjugarea verbului
clinti
Infinitiv a clinti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 clintesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să clintească
Participiu clintit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa.
  2. (v.tranz.) (fig.) (de obicei în construcții negative) a determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.