vătăma

română

Etimologie

Din latină victimare.

Pronunție

  • AFI: /və.tə'ma/


Verb


Conjugarea verbului
vătăma
Infinitiv a vătăma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 vatăm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să vatăme
Participiu vătămat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (pop.) a dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri).
  2. (v.refl.) (spec.) a se îmbolnăvi de hernie.
  3. (v.tranz.) a cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.