vătămător

română

Etimologie

Din a vătăma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /və.tə.mə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vătămător
Singular Plural
Masculin vătămător vătămători
Feminin vătămătoare vătămătoare
Neutru vătămător vătămătoare
  1. care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vătămător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vătămător vătămători
Articulat vătămătorul vătămătorii
Genitiv-Dativ vătămătorului vătămătorilor
Vocativ vătămătorule vătămătorilor
  1. nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.