vătămătoare
română
Etimologie
Din vătămător.
Pronunție
- AFI: /və.tə.mə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vătămătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vătămătoare | vătămătoare |
| Articulat | vătămătoarea | vătămătoarele |
| Genitiv-Dativ | vătămătoarei | vătămătoarelor |
| Vocativ | vătămătoareo | vătămătoarelor |
- (bot.) (Anthyllis vulneraria) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț.
- (bot.) (Bromus commutatus) plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe.
Sinonime
- 1: (bot.) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului
Cuvinte apropiate
- nevătămător
- vatăm
- vătăma
- vătămare
- vătămat
- vătămător
- vătămătură
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Anthyllis vulneraria)
|
|
plantă; floare (Bromus commutatus)
|
|
Etimologie
Din vătămător.
Adjectiv
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.