vătămătoare

română

Etimologie

Din vătămător.

Pronunție

  • AFI: /və.tə.mə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vătămătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vătămătoare vătămătoare
Articulat vătămătoarea vătămătoarele
Genitiv-Dativ vătămătoarei vătămătoarelor
Vocativ vătămătoareo vătămătoarelor
  1. (bot.) (Anthyllis vulneraria) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț.
  2. (bot.) (Bromus commutatus) plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe.

Sinonime

  • 1: (bot.) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri


Etimologie

Din vătămător.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru vătămător.
  2. forma de feminin plural pentru vătămător.
  3. forma de neutru plural pentru vătămător.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.