păstaie

română

Variante

  • (înv.) păstare, păstău, postaie

Etimologie

Origine îndoielnică.

O formă mai veche pare să indice prezența unui etimon latin terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare („a urlui”) (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare („a rupe”) (Pușcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis („capsulă”) (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din albaneză bishtajë (Candrea). Nici una din aceste explicații nu pare suficientă.

Pronunție

  • AFI: /pəsˈta.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
păstaie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păstaie păstăi
Articulat păstaia păstăile
Genitiv-Dativ păstăii păstăilor
Vocativ păstaie, păstaio păstăilor
  1. (bot.) fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele.
    Păstaie de mazăre.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • păstaică
  • păstăcioară
  • păstăi
  • păstăiată
  • păstăicos
  • păstăieț
  • păstăioară
  • păstăios
  • păstăiuță
  • păstări
  • păstărire
  • păstărit

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.