stricător

română

Etimologie

Din a strica + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /stri.kə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stricător
Singular Plural
Masculin stricător stricători
Feminin stricătoare stricătoare
Neutru stricător stricătoare
  1. care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor.
  2. care corupe, pervertește.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.