dăunător

română

Etimologie

Din a dăuna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /də.u.nəˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dăunător
Singular Plural
Masculin dăunător dăunători
Feminin dăunătoare dăunătoare
Neutru dăunător dăunătoare
  1. care dăunează; păgubitor, dăunos.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
dăunător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăunător dăunători
Articulat dăunătorul dăunătorii
Genitiv-Dativ dăunătorului dăunătorilor
Vocativ dăunătorule dăunătorilor
  1. ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.