funcționa
| Vezi și : funcționă |
română
Etimologie
Din franceză fonctionner (după funcție).
Pronunție
- AFI: /funk.ʦi.oˈna/
Verb
| Conjugarea verbului funcționa | |
| Infinitiv | a funcționa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
funcționez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să funcționeze |
| Participiu | funcționat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a-și îndeplini funcția, rolul.
- Funcționează un birou special de informații.
- a fi în funcție, a se afla în stare de funcționare.
- Uzina funcționează cu întreaga capacitate.
- Ceasornicul, motorul funcționează.
Sinonime
Cuvinte derivate
- disfuncție
- disfuncțional
- funcție
- funcțional
- funcționar
- funcționare
Traduceri
a lucra; a fi în funcție
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.