ființa
română
Etimologie
Din ființă.
Pronunție
- AFI: /fi.in'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului ființa | |
| Infinitiv | a ființa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ființez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ființeze |
| Participiu | ființat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.