cantată

Vezi și : cantata, cântată

română

Etimologie

Din italiană cantata.

Pronunție

  • AFI: /kan'ta.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cantată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cantată cantate
Articulat cantata cantatele
Genitiv-Dativ cantatei cantatelor
Vocativ cantată cantatelor
  1. compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.