cântăreață

Vezi și : cântăreața

română

Etimologie

Din cântăreț.

Pronunție

  • AFI: /kɨn.təˈre̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cântăreață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cântăreață cântărețe
Articulat cântăreața cântărețele
Genitiv-Dativ cântăreței cântărețelor
Vocativ cântăreațo cântărețelor
  1. persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
  2. persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
  3. poetă (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.