cantor

română

Etimologie

Din latină cantor, germană Kantor.

Pronunție

  • AFI: /kan'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cantor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cantor cantori
Articulat cantorul cantorii
Genitiv-Dativ cantorului cantorilor
Vocativ cantorule cantorilor
  1. (reg.) cântăreț de biserică; psalt, dascăl.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.