vocativ

română

Etimologie

Din franceză vocatif < latină vocativus.

Pronunție

  • AFI: /vo.ka'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
vocativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vocativ vocative
Articulat vocativul vocativele
Genitiv-Dativ vocativului vocativelor
Vocativ vocativule vocativelor
  1. (gram.) caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.