chemare

română

Etimologie

Din a chema.

Pronunție

  • AFI: /ke'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
chemare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chemare chemări
Articulat chemarea chemările
Genitiv-Dativ chemării chemărilor
Vocativ chemare chemărilor
  1. acțiunea de a chema și rezultatul ei.
  2. exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc.
  3. strigăt, țipăt (care cheamă).
  4. (concr.) proclamație.
  5. îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt.
  6. ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc.
  7. (fig.) înclinație, vocație.
  8. misiune, menire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.