vocație

română

Variante

Etimologie

Din franceză vocation < latină vocatio, vocationis.

Pronunție

  • AFI: /vo'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vocație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vocație vocații
Articulat vocația vocațiile
Genitiv-Dativ vocației vocațiilor
Vocativ vocație vocațiilor
  1. aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

  • evocați

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.